Ca să compari ofertele corect, ai nevoie ca fiecare prestator să răspundă la aceeași cerere, iar apoi să le pui una lângă alta pe aceleași criterii: ce se livrează, cât costă în total, în cât timp și cu ce garanție. Prețul final, singur, spune puțin; abia lângă restul detaliilor devine o comparație.
De ce nu e suficient să alegi cel mai mic preț?
O ofertă mică poate fi mică din motive foarte diferite. Poate că prestatorul lucrează eficient, poate că a omis o parte din lucrare, poate că folosește materiale mai slabe sau poate că plănuiește să adauge costuri pe parcurs. Din exterior, aceste situații arată la fel, pentru că toate se văd ca o cifră mai mică pe ultima pagină.
Gândește-te la diferența dintre preț și cost. Prețul este ce scrie în ofertă. Costul este tot ce plătești până la rezultatul dorit, inclusiv ce trebuie refăcut, ce se adaugă ulterior și timpul tău pierdut. Scopul comparației este să afli costul probabil, nu doar prețul de pornire.
Cum ceri oferte care se pot compara?
Cea mai importantă regulă este să trimiți aceeași cerere tuturor. Dacă unul primește poze și dimensiuni, iar altul doar o descriere vagă, ofertele vor fi incomparabile de la început. Pregătește un singur document, de o pagină, cu următoarele:
- descrierea lucrării, cu dimensiuni, cantități și locația;
- ce materiale sau echipamente furnizezi tu, dacă e cazul;
- termenul dorit și eventualele restricții de acces;
- formatul în care vrei oferta: în scris, cu prețul defalcat pe capitole.
Trei oferte sunt de obicei suficiente. Cu două ai prea puțin termen de comparație, iar cu șapte pierzi timp fără să obții informație în plus. Dacă una dintre ele diferă mult de celelalte, în sus sau în jos, nu o elimini automat: cere să ți se explice diferența.
Ce pui în tabelul de comparație?
Un tabel simplu, făcut într-o foaie de calcul sau chiar pe hârtie, schimbă modul în care vezi ofertele. Iată un model care funcționează pentru aproape orice serviciu:
| Criteriu | Oferta A | Oferta B | Oferta C |
|---|---|---|---|
| Preț total | Suma din ofertă | Suma din ofertă | Suma din ofertă |
| Ce include | Materiale, transport, curățenie | Doar manoperă | Materiale și manoperă |
| Termen de execuție | În zile lucrătoare | În zile lucrătoare | În zile lucrătoare |
| Garanție | Perioada oferită | Perioada oferită | Perioada oferită |
| Plata | Avans și tranșe | Avans și tranșe | Avans și tranșe |
Completează tabelul cu informațiile din ofertele scrise, nu din ce ți s-a spus la telefon. Dacă un rând rămâne gol la un prestator, înseamnă că ți-a lipsit o informație, iar aceasta este prima întrebare pe care o pui.
Cum aduci ofertele la același nivel?
Aici apare partea mai laborioasă. Dacă oferta A include materialele și oferta B nu, nu poți compara cele două sume direct. Cere prestatorului B un preț estimat pentru materiale sau calculează-l singur pe baza unor prețuri din magazine. Abia apoi cele două totaluri devin comparabile.
Procedează la fel cu orice diferență: transportul, evacuarea deșeurilor, deplasarea, taxele de urgență. Adu totul la o singură formulă: ce plătești, în total, pentru același rezultat. O ofertă care pare mai scumpă cu zece la sută poate deveni mai ieftină după ce adaugi ce lipsea din cealaltă.
Verifică și TVA-ul. Unii prestatori afișează prețuri fără TVA, alții cu TVA, iar diferența, când nu ești atent, poate părea o ofertă mult mai mică. Întreabă mereu dacă suma este finală.
Ce cântărești în afară de cifre?
După ce ai echivalat costurile, mai rămân criteriile care nu se văd în tabel. Cât de repede și de clar a răspuns prestatorul? A pus întrebări despre situația ta sau a dat un preț la întâmplare? A fost dispus să scrie garanția? Un prestator care răspunde greu înainte de a primi banii, e puțin probabil să devină mai prompt după aceea.
Pune un buget cu marjă de siguranță, indiferent de ofertă. Multe lucrări depășesc cu zece, uneori douăzeci la sută estimarea inițială, din motive care nu țin de rea-credință: o suprafață mai neregulată decât părea, un material indisponibil, o schimbare de gând. Dacă aplici ideile din mituri despre economisirea banilor, nu tai din buget exact acea marjă, singura care te scapă de panică la prima surpriză.
Dacă lucrarea este o investiție mai mare, învață să citești și cifrele din spatele ei. Un exemplu bun este cum citești un cont de profit și pierdere, mai ales dacă prestatorul este o firmă cu rezultate publicate.
Cum decizi și cum anunți ceilalți prestatori?
Decide pe baza tabelului, apoi verifică încă o dată cele două criterii care nu se negociază: contractul scris și garanția. Dacă alegi oferta cea mai bună, anunță-i politicos și pe ceilalți. Nu este obligatoriu, dar menține buna relație și poate fi util dacă prima colaborare nu merge.
Poți negocia, dar cu argumente. „Altcineva a dat mai puțin” nu convinge; „oferta ta are patru capitole diferite față de cealaltă, putem discuta despre ele?” ajunge mult mai departe și arată că ai citit ofertele.